Bileţel către Georgiana

Sejurul la munte se încheiase. Aşteptam sosirea trenului care să ne ducă acasă. Mai aveam o oră de stat şi ne plictiseam teribil. Până când el s-a gândit să iasă din local să se uite la oameni. L-am însoţit şi astfel am petrecut cel puţin jumătate de oră amuzându-ne copios pe seama celor care treceau pe lângă noi, privind prin noi... sau poate chiar holbându-se la noi, cei ce aleseseră să nu se mişte în acea mare agitată de oameni, Gara de Nord a Bucureştiului.

Da, exact ca nişte copii naivi râdeam şi criticam persoanele grăbite, prost îmbrăcate, visătoare sau simpatice foc, ne gândeam dacă merită să cronometrăm cât le ia agenţilor de pază să facă turul gării, încercam să ghicim după expresia feţei care dintre gorile ar putea fi controlor, iar la întoarcerea în local ascultam discuţiile oamenilor de la mesele vecine... Când, deodată, el a zărit o fată. A plăcut-o din prima. Simple as that.

A venit vremea să ne luăm bagajele şi să ne îndreptăm spre tren. S-a ridicat şi ea. Ne îndreptam spre peronul 4. Şi ea tot spre acela se îndrepta. Ne îndreptam spre vagonul 5. În el s-a urcat şi ea. Ne-am dus să ne ocupăm locurile. El stătea la vreo 5-7 locuri distanţă de ea, iar scaunul lui era aşezat în aşa fel încât să o poată vedea destul de bine. Şi a urmărit-o, da, pe tot parcursul acelor 3 ore cât a durat călătoria ei, uimit de avalanşa de coincidenţe, inclusiv de ''Nunta în cer'' pe care ea alesese să o citească în tren, aceeaşi carte pe care şi el o luase pentru drum.

Sosise momentul ca, atât eu, cât şi ea să coboare; el nu putea, mai avea 2 ore de mers. I-a scris un bileţel şi m-a rugat să i-l înmânez, nu înainte de a-i povesti cum s-a întâmplat totul. Până şi eu aveam emoţii. Să-l urmăresc atâta vreme cum îi vâna câte-o frântură de privire pe parcursul întregii călătorii... deja mă ataşasem de visul şi povestea sa. Aşa că la coborârea din tren am abordat-o şi i-am relatat totul. I-am smuls câteva zâmbete sincere şi apoi i-am înmânat bileţelul. Am făcut cunoştinţă; o cheamă Georgiana.

Aşa că, Georgiana, e de datoria ta să continui această poveste.