Interior

Nu ştiu să spun dacă pot să enumăr imediat toate trăsăturile simbolismului şi ale modernismului, trăsături pe care nici măcar profesorii nu mai ştiu cum să ni le înghesuie mai repede în cap pentru bacalaureat...
Însă de la o vreme am poftă de poezie. Să mă lase în pace cu eseurile lor argumentative, cu sintezele şi testele lor de evaluare...

Să mă închid în cameră, să mă bag în pat şi să mă îmbăt de Bacovia, Arghezi şi Blaga.
Să tresar la picturile lui Van Gogh şi Kandinski.
Să am răgazul de a simţi măreţia universului ca un copil bătrân.

,,Atâta linişte-i în jur de-mi pare că aud

cum se izbesc de geamuri razele de lună.
 

 În piept

mi s-a trezit un glas străin

şi-un cântec cântă-n mine-un dor, ce nu-i al meu. (...)''

(Lucian Blaga, ,,Linişte'') 

Don't let go!

Se spune că-ţi revii după o despărţire abia după ce a trecut jumătate din durata relaţiei pe care ai avut-o. Asta mă îndreptăţeşte să mă comport imatur chiar şi 9 ani după ce am devenit majoră.

180°

Ce faci când eşti confuz, când suferi de acel conflict între raţiune şi simţire? Şi ce inimă să-ţi urmezi dacă nu există un cap care să asculte de ea şi să execute?

Ce faci când nu mai crezi în nimic şi-n nimeni, când totul se dovedeşte o mare farsă şi realizezi că ai fost manipulat, dar sufletul tău încă tânjeşte după un loc de odihnă, după o idee în care să creadă?

Cum e când nu mai crezi în ceea ce până ieri te definea ca personalitate? Cum e să nu mai crezi în nimic şi să devii un sceptic paranoic? Cum e să nu te mai bucure împlinirea viselor adolescenţei?

Ce mă fac? O fi de vină bioritmul?

Cuvinte

Cuvântul e putere. Cuvântul transmite, impresionează, manipulează. Cuvântul e masculin. Cuvintele-s feminine; ademenitoare, mincinoase, curve. De cuvinte avem nevoie precum bărbaţii de un harem ieftin. Cuvintele-s de recuzită.

Cuvântul însă ni-l dăm întotdeauna. Cuvântul e simplu, autentic. Cuvântul e onoare.

Noi nu avem încredere în Te iubesc.
Însă în Iubire trebuie să credem.