''De ce toţi oamenii se uită la exterior şi nu apreciază interiorul?''
Toţi ne uităm mai întâi la ''ambalajul'' omului: cum arată, ce statut are, ce prieteni îi stau alături etc.
Interiorul e dificil de inspectat la inceput. Am încetat de ceva vreme să mă mai frământ în legătură cu prostul obicei al celorlalţi de a nu-mi zări calităţile morale sau a mă accepta în ciuda defectelor pe care le am. Asta pentru că îi înţeleg.
Să luăm exemplul unei case cu curte (e un exemplu la care m-am gândit în timp ce îi explicam cuiva cum funcţionează treaba asta):
Când cumpărăm o casă, prima dată verificăm cartierul, cum arată dinspre stradă, ce vecini sunt etc.
Cu toţii avem suflet de copil, aşadar când vine vorba despre ce lucru vrem să facem mai întâi, acela este să ne jucăm - de obicei afară, în curte. Şi ne-am juca toată ziulica dacă n-ar fi vorba să mai plouă sau să se mai înnopteze din când în când, iar noi să ajungem să vrem... interiorul. Şi dacă interiorul nu ne place, a doua zi plecăm de acolo şi căutăm altă casă.
Da, interiorul contează, dar nu la început. Şi vom continua să fim vagabonzi de genul ăsta multă vreme, până când ne vom da cu capul de pereţi şi vom începe să apreciem mai mult tihna unui cămin veritabil.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu