Citesc versurile pe care mi le-ai dedicat mai demult; nu mă regăsesc ca muză în ele.
Cum de te lasă inima să acorzi alt sens amintirilor tale cu alta... doar ca să îmi dai mie un sens? Acel sens alterat, reciclat?
Fiecare cuvânt de-al tău vorbea despre o persoană care a dispărut de lângă tine acum mult timp. Căutând-o neîncetat pe ea în altele, ai crezut că sclipirea din ochii ei s-a reîncarnat într-ai mei. Şi astfel m-ai ales. Pe post de mobilă. Mersi, boule.
:)
RăspundețiȘtergere