Ca orice fiinţă umană păcătoasă, am minţit şi am dezamăgit nişte oameni la viaţa mea. Ca orice fiinţă umană inocentă şi naivă, am fost rănită la rându-mi.
Aşa că, de fiecare dată când îmi sună telefonul şi nu ştiu numărul, răspund cu un nod în gât. Când e un apel cu număr secret, nici nu mă mai obosesc. Ar putea fi tipa aceea care mă caută de câteva luni bune să-mi ceară ceva, o amică enervant de plictisitoare, o profă insuportabilă sau poate chiar libidinosul ăla, pentru care eu sunt cea mai de treabă când e să-şi povestească necazurile şi prietenii n-au chef de el...
Păstrez în agendă toate numerele de telefon al celor de care nu vreau să mai ştiu nimic.
Nu mai răspund... şi aştept... Aştept să treacă săptămânile, lunile, anii, mă vor uita într-un final...
Azi am întâlnit pe stradă trei persoane cu care nu mai ţin legătura de vreo 1-2 ani... şi dacă ne-ai fi pus faţă în faţă să vorbim, ar fi fost o tăcere stânjenitoare, pentru că n-am fi avut nicio amintire plăcută cu care să legăm o conversaţie...
Aşa că întorc privirea în altă parte şi îmi continui drumul. Se pare că timpul se ocupă până la urmă de toate...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu