miercuri, 10 noiembrie 2010

Da' faci cinste?

Vorbeam acum o oră cu o prietenă la telefon, pe care o să am ocazia să o revăd abia în decembrie, când trec prin Bucureşti. Pe principiul long time, no talk, pe lângă activităţile profesionale recente, am întrebat-o (specific feminin, e de înţeles) şi de latura sentimentală. S-a apucat sărmana să-mi înşire timp de 15-20 de minute vreo câteva păţanii demne de... nu ştiu să zic dacă de râs sau plâns... pe care ea le-a trăit cu câţiva tipi cu care a ieşit în ultima vreme în oraş.

Nu vreau să cred că această criză economică a lansat un nou pact mutual între toţi bărbaţii, dar în momentul în care un om cu pretenţii începe să se zgârcească la un desert, la o răcoritoare sau chiar să bată apropoul să achiţi tu consumaţia, eu zic că s-a ajuns cam rău. Eu am crescut într-o familie în care bărbaţii familiei mele plătesc de fiecare dată consumaţia femeilor care-i acompaniază în întregime, fără excepţii. Să înţeleg că asta-i o metodă de educare puţin cam depăşită pentru societatea actuală?

Da, mi s-au întâmplat şi mie astfel de cazuri neprevăzute, cazuri de nesimţire crasă.
M-am învăţat minte. De acum, înainte de orice ieşire în oraş, mereu întreb mai în glumă, mai în serios: ''Da' faci cinste?''.

Ce nevoie mai ai de un bărbat căruia i se pare natural să-şi ia bere pe banii tăi, care-şi comandă fructe de mare la terasă şi apoi spune c-a uitat portofelul acasă? Ce nevoie mai ai de la un bărbat care te roagă să-l împrumuţi şi apoi se face că uită să mai dea banii înapoi, de începi să te simţi tu prost pentru faptul că îi ceri după câteva luni, că poate îl deranjezi pe săracul om?

Ce nevoie ai avea de cineva care mai mult îţi complică viaţa decât să ţi-o înfrumuseţeze, cum ar fi normal?

Nu mă chinuie curentul feminist, din contră, dar apreciez bărbaţii adevăraţi, care înţeleg că rolul lor (devenit chiar genetic, în definitiv) este de a ocroti femeia, de a o respecta şi de a o aprecia pentru oaza de frumos, de afecţiune şi de grijă pentru detaliu pe care ea o aduce în viaţa lui; apreciez un bărbat care ştie cum arată şi se comportă o femeie demnă de admirat, căruia îi surâde ideea cvasipermanentizării stadiului de cucerire şi ştie cum să păstreze persoana de lângă el fără a-i altera sau constrânge în vreun fel personalitatea de care a fost iniţial sedus.

Şi da, asta include plătirea consumaţiei atunci când se iese în oraş!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu