vineri, 12 noiembrie 2010

Apus

Iubire, arăţi ca o zi de luni...
Privirea ta se veştejeşte-n ochii mei umezi
Precum o frunză-n zăpada de decembrie;
   ai uitat să mă suni.

Te-ascunzi răsărind din vest,
Rătăcind pe meridiane...
Eu te-am aşteptat azi-noapte;
   dimineaţa e un test.

Până şi tu mi te-ai dus,
Dinspre est nu mai răsari...
La mine-i încă întuneric;
   şi nici stele nu-s.

Un comentariu: